Test sumativ de limba și literatura română — modulul 1, clasa a VI-a

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE

Se punctează orice formulare și orice modalitate de rezolvare corectă a cerințelor. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem.

SUBIECTUL I [60 de puncte]

A. Înțelegerea textului [30 de puncte]

A1. [6 puncte]

— câte 1 punct pentru fiecare dintre cele trei cuvinte-cheie transcrise corect (de exemplu, „cartea", „bunicul", „poveștile", „comoară", „dar") — 3 × 1 punct;
— 3 puncte: precizarea temei (lectura / cartea primită în dar de la bunic / legătura dintre bunic și nepot).
Parțial: 1 punct pentru o temă formulată vag, dar pe direcția corectă.

A2. [6 puncte] (2 × 3 puncte)

Pentru fiecare idee principală:
— 3 puncte: formularea corectă, într-un enunț propriu, a ideii principale a paragrafului indicat.
Parțial: 1 punct dacă elevul transcrie o secvență din text în loc să formuleze ideea sau dacă ideea este incompletă.

A3. [6 puncte]

— 2 puncte: precizarea persoanei I;
— 2 puncte: transcrierea unui verb potrivit din pasajele narative (de exemplu, „am urcat", „am citit", „am plecat", „știam");
— 2 puncte: transcrierea unui pronume de persoana I din pasajele narative (de exemplu, „m-", „mi", „mă").
Nu se punctează verbul „am păstrat" din replica bunicului, care aparține vorbirii personajului.

A4. [6 puncte]

— 3 puncte: transcrierea comparației („ca pe o comoară fragilă");
— 3 puncte: transcrierea personificării („Literele mărunte parcă mă chemau să le descopăr tainele.").
Parțial: 1 punct dacă secvența transcrisă conține figura de stil, dar include și text suplimentar nerelevant care arată identificarea imprecisă.

A5. [6 puncte] (2 × 3 puncte)

Pentru fiecare enunț:
— 1 punct: alegerea corectă (i — Fals; ii — Adevărat);
— 2 puncte: justificarea pe baza textului.
Parțial: 1 punct pentru alegere corectă cu justificare vagă sau incompletă; 0 puncte dacă alegerea este greșită, indiferent de justificare.

B. Elemente de construcție a comunicării [30 de puncte]

B1. [6 puncte] (3 × 2 puncte)

Câte 2 puncte pentru fiecare cuvânt transcris din text care aparține câmpului lexical al cărții („coperte", „paginile", „literele", „povești", „am citit" / „citea"). 0 puncte pentru cuvinte care nu sunt în text sau nu aparțin câmpului lexical.

B2. [6 puncte] (2 × 3 puncte)

Câte 3 puncte pentru fiecare antonim potrivit sensului din text („veche" — nouă; „îngustă" — largă / lată). 0 puncte pentru negarea cuvântului (de exemplu, „neveche") sau pentru un antonim nepotrivit contextului.

B3. [6 puncte] (2 × 3 puncte)

Pentru fiecare cuvânt:
— 2 puncte: despărțirea corectă în silabe („carte" = car-te; „fereastră" = fe-reas-tră);
— 1 punct: precizarea numărului de silabe (2, respectiv 3).

B4. [6 puncte] (2 × 3 puncte)

Pentru fiecare verb:
— 1 punct: modul (indicativ);
— 2 puncte: timpul („am urcat" — perfect compus; „citea" — imperfect).

B5. [6 puncte]

a) [4 puncte] Câte 2 puncte pentru fiecare funcție sintactică precizată corect: „bunicul" — subiect (2 p); „veche" — atribut (2 p). Precizarea „exprimat prin adjectiv" nu este obligatorie.

b) [2 puncte] Enunț corect în care substantivul „cartea" are funcția de subiect. Parțial: 1 punct dacă funcția este corectă, dar enunțul conține o greșeală de exprimare, de ortografie sau de punctuație.

SUBIECTUL al II-lea [30 de puncte]

Conținut [20 de puncte]

— 2 puncte: titlu sugestiv, potrivit întâmplării relatate (1 punct pentru un titlu banal, de tipul „Compunere"; 0 puncte dacă lipsește);
— 4 puncte: respectarea temei — întâmplare petrecută în vacanța de vară (2 puncte pentru abordarea parțială a temei);
— 4 puncte: relatarea la persoana I (2 puncte dacă relatarea trece nejustificat de la persoana I la altă persoană);
— 6 puncte: prezentarea întâmplărilor într-o succesiune logică, cu început, cuprins și încheiere (3 puncte pentru o succesiune parțial logică, cu sărituri sau reluări);
— 4 puncte: folosirea unei comparații sau a unei personificări (2 puncte dacă figura de stil există, dar este improprie sau neclară).

Redactare [10 puncte]

— 2 puncte: coerența textului (1 punct pentru coerență parțială);
— 2 puncte: proprietatea termenilor (1 punct pentru 1–2 improprietăți);
— 2 puncte: punctuația (1 punct pentru 1–3 greșeli);
— 2 puncte: ortografia (1 punct pentru 1–3 greșeli);
— 1 punct: așezarea corectă în pagină (titlu centrat, alineate);
— 1 punct: încadrarea în limitele de spațiu indicate (100–150 de cuvinte).

Punctajul pentru redactare se acordă numai dacă compunerea are minimum 100 de cuvinte.

Din oficiu: 10 puncte

TOTAL: Subiectul I — 60 de puncte + Subiectul al II-lea — 30 de puncte + 10 puncte din oficiu = 100 de puncte

Nota finală se obține prin împărțirea punctajului total la 10 și se exprimă cu două zecimale.

CONVERSIE PUNCTE LA NOTĂ (scala românească 1–10):

SUBIECTUL I — A. Înțelegerea textului

A1. [6 puncte]

— Cuvinte-cheie (oricare trei): „cartea", „bunicul", „poveștile", „comoară", „dar".

— Tema textului: lectura / cartea primită în dar de la bunic / legătura dintre bunic și nepot. (Se acceptă orice formulare echivalentă, sprijinită pe cuvintele-cheie transcrise.)

A2. [6 puncte]

— Ideea principală din primul paragraf: Bunicul își cheamă nepotul în podul casei, unde păstrează o ladă veche. (Se acceptă și: Nepotul urcă nerăbdător în pod, fiindcă bunicul deschide lada doar la ocazii speciale.)

— Ideea principală din ultimul paragraf: Naratorul înțelege că a primit un dar prețios — o parte din copilăria bunicului. (Se acceptă și: După o după-amiază de lectură, copilul pleacă acasă cu cartea, conștient de valoarea darului.)

A3. [6 puncte]

Întâmplarea este relatată la persoana I.

— Verbe care o ilustrează (oricare unul): „am urcat", „am luat(-o)", „am deschis(-o)", „am citit", „am plecat", „am strâns", „știam", „am primit".

— Pronume care o ilustrează (oricare unul): „m-" (din „m-a chemat"), „mi" (din „mi-a spus", „mi-a povestit"), „mă" (din „mă chemau"), „meu" — formele de persoana I.

Atenție: verbul „am păstrat" din replica bunicului este tot la persoana I, dar aparține vorbirii personajului, deci nu ilustrează persoana narațiunii.

A4. [6 puncte]

— Comparația: „Am luat-o cu grijă, ca pe o comoară fragilă" (sau doar „ca pe o comoară fragilă").

— Personificarea: „Literele mărunte parcă mă chemau să le descopăr tainele."

A5. [6 puncte]

i) Fals. Justificare: în text se precizează că „bunicul nu deschide lada aceea decât la ocazii speciale", deci nu o deschide des.

ii) Adevărat. Justificare: în text se spune despre carte: „Era cartea lui de povești din copilărie", deci cartea îi aparținuse bunicului când era copil.

SUBIECTUL I — B. Elemente de construcție a comunicării

B1. [6 puncte]

Câmpul lexical al cărții (oricare trei cuvinte): „coperte", „paginile", „pagină", „literele", „povești", „am citit" / „citea".

B2. [6 puncte]

— „veche" — antonim: nouă;

— „îngustă" — antonim: largă / lată.

(Se acceptă orice antonim potrivit sensului din text.)

B3. [6 puncte]

— „carte" = car-te — 2 silabe;

— „fereastră" = fe-reas-tră — 3 silabe.

B4. [6 puncte]

— „am urcat" — modul indicativ, timpul perfect compus;

— „citea" — modul indicativ, timpul imperfect.

B5. [6 puncte]

a) „bunicul" (în „bunicul m-a chemat în podul casei") — funcția sintactică de subiect; „veche" (în „o ladă veche de lemn") — funcția sintactică de atribut (exprimat prin adjectiv).

b) Exemplu: „Cartea stă pe raftul de sus." / „Cartea mi-a plăcut foarte mult." (Se acceptă orice enunț corect în care „cartea" este subiect.)

SUBIECTUL al II-lea [30 de puncte]

Model de compunere (orientativ):

La pescuit cu tata

Într-o dimineață însorită de august, tata m-a trezit devreme și am plecat împreună la râul de la marginea satului. Aerul era răcoros, iar apa strălucea ca o oglindă uriașă.

Am aruncat undițele și am așteptat în liniște. După o oră, nimic! Eram gata să renunț, când undița mea s-a îndoit dintr-odată. Am tras cu toată puterea și am scos un pește argintiu, care se zbătea în plasă.

— Bravo! Primul tău pește! a strigat tata, mândru.

La prânz ne-am întors acasă, iar bunica a gătit peștele prins de mine. Toată familia m-a lăudat, iar eu am simțit că aceea a fost cea mai frumoasă zi a vacanței.

(Compunerea elevului poate avea orice subiect potrivit temei; se urmărește respectarea cerințelor: titlu sugestiv, întâmplare din vacanța de vară, relatare la persoana I, succesiune logică a întâmplărilor și folosirea unei comparații sau a unei personificări — în model: „apa strălucea ca o oglindă uriașă".)